Obiceiul „mersului în pițărăi” este o tradiție specifică Banatului și unei părți mici din Oltenia în perioada Crăciunului. Acest obicei este centrat în jurul celor mai mici colindători, care vizitează casele oamenilor în dimineața de Ajun.
Acești copii, cunoscuți drept pițărăi, merg să colinde și să ceară daruri. Textele colindelor lor sunt mai mult cereri directe de daruri decât urări tradiționale de sărbători. Această tradiție este considerată varianta românească a colindatului și implică oferirea tradițională a colăceilor, nucilor și merelor.

Etnologul Otilia Hedeșan explică că pițărăii trebuie să fie foarte mici și, uneori, aproape că nu știu să colinde. Simplul fapt că acești copii mici intră primii în case în ziua de sărbătoare reprezintă o formă de urare pentru locuitorii acestor zone. Acest obicei este specific sud-vestului României, Olteniei Nordice și unei mici părți din județul Hunedoara. De asemenea, se regăsește și printre românii din Timoc, Serbia.
În ceea ce privește colindele de Crăciun în Banat, a avut loc un fenomen ciudat în care corurile de pe lângă bisericile sătești au început să preia rolul tradițional al cetelor de colindători care obișnuiau să străbată satele. Această schimbare este determinată și de influențele aduse de persoanele venite din alte regiuni, unde obiceiul colindatului în cete de feciori era important. Astfel, în seara de Ajun, corurile străbat satul ca și cum ar fi colindători tradiționali.

Aceste detalii oferă o privire fascinantă asupra diversității și evoluției tradițiilor de Crăciun în diferite regiuni din România.